luni, 26 septembrie 2011

Haine de soare

te-am intalnit la bradul cantarii
acolo unde dimineata
mangai lemnul cu sunet de bucium

din apus si pana-n ziua
au curs pe crengile padurii
toti norii din vazduh
si toate stelele si luna
lasand cerul curat
ca ochiul Omului la prima raza -
la prima ziua...

si striga cerul in tacere,
ma cheama catre calmul pur
ce ma trezeste
ce ma aprinde
ce ma imbraca in Soare
din inima si pana-n crestet
din inima pana-n picioare
ca sa am la ziua buna
tot drumul cu pas de foc
pe pamant ca sa-l intorc
la viata lui de-ncepatura.

si-mi ard surcelele
si crucea
si-mi ard zestrile toate
ca sa las sa ma poarte
vitezile cerului toate...

sa ma poarte calmul cerului
si lumina lui grabita de unsoarea rotii
ce invarte Lumea
ce invarte Universul in partile lui toate
mai grabite-acum decat in zilele uitate.

sa imi ard surcelele
si crucea
si zestrile toate
ca sa ies din pantecile asta
ascuns in mine
ce ma ascunde tot pe mine

pruncul fara de gresale.

<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/9eGqS78Jkto" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

marți, 6 septembrie 2011

Cantec la bucium

vrednic urc muntii si caut cerul de stele
ca mintea de ganduri
si le sting incet spre zori
intr-un singur gand de inceput
al soarelui izvor proaspat
de apa rece pentru suflet...

stau pe creasta cea mai nalta
la incepatura zilei
si strig sufland tot gandul in bucium
ca-l las sa curga spre intinderi cat te tine ochiul
si-mi las in cantec toata mintea si grea si usoara
sa se piarda in vaile largi umplute de ceruri

si ramane loc in mine de cantecul soarelui
nu de cantecul mintii...
sa-si cante mai bine soarele dragostea
sa-si verse glasul lui prin mine
in plina daruiere.

Imi dau linistea mintii in dar Soarelui
iar el Imi da in dar Lumina Vietii.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Cele date si cele ce raman...

cate sunt toate in Creatie
Omul e fara de amestecare cu ele
dar intru toate purtator

din fiecare Omul poarta cate ceva
in suflet cele nevazute
in trup cele vazute
in suflet lumina Tainei
in trup praful de stele
si-asa cum recunoaste Omul
seara stand la masa de la stana
cum recunoaste cerul
cum recunoaste paserea
si toata miscarea pamantului
cum vede legarea zilei cu noaptea
caci e legare si nu dezabinare intre ele
cum au spus altii...
dupa cum e legare intre barbat si femeie
intre iute si molcom
intre rece si cald...
caci una pe alta se poarta
si se intalnesc in starea de Odihna
cum spune Omul Bun...

si cate sunt puse in cer
atatea sunt puse si in Om
si cate sunt puse pe pamant
atatea poate sa le stie
sau sa le cunoasca
deaia trebuie sa se poarte
in fratie cu ele
dar fara a fi ale lui
caci ce e pus in el nu e al sau
e pus ca sa cunoasca doar

a lui ramane cunoasterea nu lucrul
al lui ramane fapta
a lui ramane rodul lui
si mai ales rodul inimii sale
si de-i rod bun isi va face loc
in Gradina De Prima data
cand Odihna era pretutindeni
si Viata nu cunoastea negarea de Viata
iar omul purta doar binele
cu toate ale sale care se leaga intr-u Odihna
caci ale binelui sunt
barbatul cu femeia,
ziua cu noaptea,
miscarea si nemiscarea
unicul si intregul...
ale binelui sunt si lucreaza pentru Odihna.

Si ce loc mai bun isi poate dori el...
daca nu Gradina faurita din Cuvantul Sfant?
caci nu mai exista loc asemenea pe pamant
in care omul sa fie fara de grija
decat in pantecele mamei sale
si nici acolo nu este odihna
caci mamele de pe pamant
nu sunt ca Mama din ceruri
dar Mama din ceruri si Tatal din ceruri
le poarta pe ele
le poarta cand au prunci
cu mare grija si dragoste...

Caci in pantece Omul cunoaste mai bine
haina data de Dumnezeu care atunci il imbraca
cacii nu si-o imbraca singur omul
si nici mama de pe pamant nu il imbraca
si chiar Harul Dumnezeiesc i-o lucreaza cu grija
de aceea trupul este mai mult templu decat haina
caci este trup de Om!

Si asa sa iti aduci aminte
de rodul tau bun
de pacea din pantece
de Cuvantul care te-a atins atunci
de rostirea care esti inainte sa vi in trup
si Sa Iubesti Linistea Tainei in care ai fost creat
caci de acolo iti tragi Izvorul Iubirii
si vazand lumea dinainte sa iesi din pantec
nu ai sa mai suferi
ai sa iubesti neintrerupt
ai sa petreci pe pamant in lumina
ai sa te-ngrijesti de tine
si de toata Creatia

dar mai ales de liniste
de lumina
de cuvant
si de iubire

caci in liniste vine lumina
din lumina cuvantul bun
iar peste toate acestea
sta iubirea.





Asa ma plimb prin lume...

nu imi place lumea de oras
dar imi place lumea asa cum e lasata.
sa umblu cu putine-n traista
si sa culeg de pe cale
aerul
apa
fructul pamantului,
sa le rumeg cum rumeg Cuvantul
in gest sacru
intim, sincer in fata Vazduhului
si cu rabdare, nu cu graba...
caci hrana omului e vie si e sacra
si e data proaspata
ca sa il tina de veghe si usor
ca usorul se ridica
iar greul se lasa in somnuri.

din camp in codru
din soare-n vant umbrit de arbori
din cuptor, gustar pana-n rapciune
imi hranesc mirosul,
simtul talpii imi framanta tarina
cu ravna si cu sete
si limpedele ochilor
imi capata lumina focului
si prospetimea ghetii.

asa ma plimb
prin lume...

joi, 1 septembrie 2011

Oglinda cuvantului dat, izvor de apa rece...

cand tu te pornesti sa afli despre tine
intru tine toate s-au ascuns
si asa sunt ele de multe
ca mintea omului nu le poate curpinde

si de te cauti numai cu mintea
ai sa te-ncalcesti
ai sa ramai doar pe alaturi in lumina
si dinauntru cu mult intuneric

caci lumina de pe margini
e fara de putere
daca nu ai lumina dinauntru.

straine sunt de ochii omului multe,
dar Surori si Frati cu Inima lui!
caci de te Cauti cu Inima
Instinctul tau din Simtire
va fi Curat si spre Viata Pastrator
iar din Inima va rasari
Intuitia ta in Traire
si de Suflet Cunoscatoare a Toate.

ca multe ti s-au pus in traista
si cu multe ai fost zidit
ca sa fi Templul De Sarbatoare
si Casa Domnului De Odihna.

Si dupa cum suna Odihna
asa trebuie sa fie
si cautarea ta de tine si de Dumnezeu
fara de osteneala cu mintea
ci doar cu Osteneala Inimii
care nu e grea...
caci Inima Adevarata este Curata
si osteneala devine usoara
daca e facuta cu Inima Adevarata.
ca Dumnezeu e aici
si tu esti aici
iar El e cu tine si tu cu El
doar ca tu nu esti treaz
si nu ii cunosti Cuvantul
tu nu taci ca sa il asculti
tu nu te opresti din dorinte
ca sa il doresti pe El
tu nu renunti in inima ta la lume
ca sa il castigi pe El

si ce mare castig ai avea...
caci de Il vei avea pe El in inima
lumea va fi locul tau de joaca cu ingerii
si cu toata Fiinta Creatiei
si fara El in Inima lumea nu e a ta
dupa cum crezi tu
ci tu esti vandut lumii
iar ea nu exista fara El
tu esti vandut nimanui...
si oare ce e mai bine?
sa te vinzi lumii
sau sa te daruiesti Lui Dumnezeu
care El ti-a daruit viata prin Suflare-Cuvant.

sa Il recunosti in tine
si peste tine

si asa Viata ta
nu va nevoi minuni
caci Viata In Sine
este Minunata De Dumnezeu prin Cuvant
si stricata de fapta Omului
cu toate care le cuprinde fapta
simtirea, dorinta, gandul, actiunea.

Ramai de Veghe la fata Creatiei
si Arta Marelui Creator
te va cuprinde in Libertate de Lege
caci legile lumii te inchid
iar cele ale Inimii te Deschid pe tine!

Fericirea mioritica

Rasul e semn bun la fatza omului.
Fratele meu mult iubit nu lasa rasul sa fuga de la tine iar cand razi fii de veghe nu dormi...
Simte rasul tau pana in maduva oaselor ca de acolo iti porneste vlaga...
Dinauntrul tau nu din afara...ca nu-ti da nimeni fericirea decat tu.
Si ai sa o imparti mai bine cu fratii tai ca sa ai mai multa.