vrednic urc muntii si caut cerul de stele
ca mintea de ganduri
si le sting incet spre zori
intr-un singur gand de inceput
al soarelui izvor proaspat
de apa rece pentru suflet...
stau pe creasta cea mai nalta
la incepatura zilei
si strig sufland tot gandul in bucium
ca-l las sa curga spre intinderi cat te tine ochiul
si-mi las in cantec toata mintea si grea si usoara
sa se piarda in vaile largi umplute de ceruri
si ramane loc in mine de cantecul soarelui
nu de cantecul mintii...
sa-si cante mai bine soarele dragostea
sa-si verse glasul lui prin mine
in plina daruiere.
Imi dau linistea mintii in dar Soarelui
iar el Imi da in dar Lumina Vietii.
ca mintea de ganduri
si le sting incet spre zori
intr-un singur gand de inceput
al soarelui izvor proaspat
de apa rece pentru suflet...
stau pe creasta cea mai nalta
la incepatura zilei
si strig sufland tot gandul in bucium
ca-l las sa curga spre intinderi cat te tine ochiul
si-mi las in cantec toata mintea si grea si usoara
sa se piarda in vaile largi umplute de ceruri
si ramane loc in mine de cantecul soarelui
nu de cantecul mintii...
sa-si cante mai bine soarele dragostea
sa-si verse glasul lui prin mine
in plina daruiere.
Imi dau linistea mintii in dar Soarelui
iar el Imi da in dar Lumina Vietii.
Extraordinară stare transmiți, hehe...
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut mult ideea de liniștire a minții și primire a soarelui - aduce cu "trezirea conștiinței" a gnosticilor :D
Noi, deși mai simpli, cred că am fost mai tari decât multe popoare așa-zis "primitive" în filosofiile noastre străvechi...
Îmi place cum te-ai întors la origini în ceea ce privește registrul stilistic și tematicile abordate! :)
http://www.youtube.com/watch?v=DN6f7XfoLc0
RăspundețiȘtergereAm pus o poezie de Blaga pe cantecul ista de bucium. :)