Cele date si cele ce raman...

cate sunt toate in Creatie
Omul e fara de amestecare cu ele
dar intru toate purtator

din fiecare Omul poarta cate ceva
in suflet cele nevazute
in trup cele vazute
in suflet lumina Tainei
in trup praful de stele
si-asa cum recunoaste Omul
seara stand la masa de la stana
cum recunoaste cerul
cum recunoaste paserea
si toata miscarea pamantului
cum vede legarea zilei cu noaptea
caci e legare si nu dezabinare intre ele
cum au spus altii...
dupa cum e legare intre barbat si femeie
intre iute si molcom
intre rece si cald...
caci una pe alta se poarta
si se intalnesc in starea de Odihna
cum spune Omul Bun...

si cate sunt puse in cer
atatea sunt puse si in Om
si cate sunt puse pe pamant
atatea poate sa le stie
sau sa le cunoasca
deaia trebuie sa se poarte
in fratie cu ele
dar fara a fi ale lui
caci ce e pus in el nu e al sau
e pus ca sa cunoasca doar

a lui ramane cunoasterea nu lucrul
al lui ramane fapta
a lui ramane rodul lui
si mai ales rodul inimii sale
si de-i rod bun isi va face loc
in Gradina De Prima data
cand Odihna era pretutindeni
si Viata nu cunoastea negarea de Viata
iar omul purta doar binele
cu toate ale sale care se leaga intr-u Odihna
caci ale binelui sunt
barbatul cu femeia,
ziua cu noaptea,
miscarea si nemiscarea
unicul si intregul...
ale binelui sunt si lucreaza pentru Odihna.

Si ce loc mai bun isi poate dori el...
daca nu Gradina faurita din Cuvantul Sfant?
caci nu mai exista loc asemenea pe pamant
in care omul sa fie fara de grija
decat in pantecele mamei sale
si nici acolo nu este odihna
caci mamele de pe pamant
nu sunt ca Mama din ceruri
dar Mama din ceruri si Tatal din ceruri
le poarta pe ele
le poarta cand au prunci
cu mare grija si dragoste...

Caci in pantece Omul cunoaste mai bine
haina data de Dumnezeu care atunci il imbraca
cacii nu si-o imbraca singur omul
si nici mama de pe pamant nu il imbraca
si chiar Harul Dumnezeiesc i-o lucreaza cu grija
de aceea trupul este mai mult templu decat haina
caci este trup de Om!

Si asa sa iti aduci aminte
de rodul tau bun
de pacea din pantece
de Cuvantul care te-a atins atunci
de rostirea care esti inainte sa vi in trup
si Sa Iubesti Linistea Tainei in care ai fost creat
caci de acolo iti tragi Izvorul Iubirii
si vazand lumea dinainte sa iesi din pantec
nu ai sa mai suferi
ai sa iubesti neintrerupt
ai sa petreci pe pamant in lumina
ai sa te-ngrijesti de tine
si de toata Creatia

dar mai ales de liniste
de lumina
de cuvant
si de iubire

caci in liniste vine lumina
din lumina cuvantul bun
iar peste toate acestea
sta iubirea.